EDUCATIA, MUNCA şi INOVATIA cei trei piloni ai unei societăţi sănătoase

EDUCATIE În România, 42% din români sunt analfabeţi funcţionali. Multă lume pare contrariată de cifră. Dar dacă ieşim din marile oraşe şi mergem în sate şi comune, vom realiza că este adevărul gol goluţ. Cum să pretinzi unui analfabet funcţional să facă un credit imobiliar în cunoştinţă de cauză? Cum poţi să pretinzi unui cetăţean cu drept de vot să voteze cum îi spune mintea nealterată de televiziuni şi politicieni mincinoşi? Cum poate un om să iasă dintr-o sărăcie severă, când nu ştie şi nu crede că poate să facă ceva contra ei (se complace)? Eu cred că de aici trebuie plecat totul. Restructurată toată curicula şcolară, cel puţin clasele 0-9. În sensul: avem nevoie să ştim să rezolvăm cu toţii o ecuaţie de gradul 2? În clasa a 7-a? Este necesar acest lucru pentru viaţă de zi cu zi? Avem nevoie să strudiem, analizăm romane literare în ciclul gimnazial? Eu cred că trebuie studiată informatica, chiar din clasa a 2-a, a 3-a. Dacă aveţi curiozitatea să vedeţi copiii in varstă 10-12, mai ales din mediul rurar, nu ştiu să folosească un mouse! Nu ştiu să creeze un fichier. În zilele noastre orice job cere abilităţi in lucrul cu calculatorul. Dar peste 10-20 de ani?! Dacă mă întrebaţi şi cine să-i pregătească, ce profesor de informatică lasă 2000 euro salariu, pentru în cel mai bun caz 2000 de lei salariu. Da într-adevăr, nimeni. Dar un sistem voluntariat cred că se poate implementa. Sunt mulţi ingineri IT care ar fi doritori să-şi rupă 2-3 ore din săptămâna şi să meargă să îi înveţe pe copii informatică. Eu cred că trebuiesc de asemenea studiate noţiuni de economie, încă din ciclul gimnazial. Copiii să înveţe ce este acela un cont, ce înseamnă să economiseşti, ce înseamnă un credit. Apoi nivelul salarial trebuie crescut în funcţie de performanţe. Dar cum putem contabiliza performanţă? Un exemplu ar fi: la final de an se face un examen naţional în care se evaluează abilităţile copiilor în mai multe domenii: ştiinţe, arte, limbi străine, comunicare etc. Şi anul următor la fel. Şi astfel se va vedea de la an la an progresul/regresul şcolarului. Şi în funcţie de aceste lucruri pot fi acordate bonusuri profesorilor care au performate. Orice copil este capabil de progres. Că pleacă de la notă 4 sau că pleacă de la notă 8. Eu cred că trebuie implementat un sistem în care profesionişti vin şi predau lecţii, elevilor pe domeniul lor, în sistem voluntariar, în mai multe domenii: informatică, exonomie, construcţii, instalaţii, artă. Trebuie crescute salariile profesorilor, eventual şi cu creşterea normei. Trebuie crescut respectul faţă de ei, prin orice mijloc posibil. Este necesar că oameni cu pregătire educaţională exemplară să se îndrepte spre învăţământ. MUNCA si INOVATIE mai incolo :)

În România, 42% din români sunt analfabeţi funcţionali. Multă lume pare contrariată de cifră. Dar dacă ieşim din marile oraşe şi mergem în sate şi comune, vom realiza că este adevărul gol goluţ. Cum să pretinzi unui analfabet funcţional să facă un credit imobiliar în cunoştinţă de cauză? Cum poţi să pretinzi unui cetăţean cu drept de vot să voteze cum îi spune mintea nealterată de televiziuni şi politicieni mincinoşi? Cum poate un om să iasă dintr-o sărăcie severă, când nu ştie şi nu crede că poate să facă ceva contra ei (se complace)?

Corect.

Restructurată toată curicula şcolară, cel puţin clasele 0-9. În sensul: avem nevoie să ştim să rezolvăm cu toţii o ecuaţie de gradul 2? În clasa a 7-a? Este necesar acest lucru pentru viaţă de zi cu zi? Avem nevoie să strudiem, analizăm romane literare în ciclul gimnazial?

Cumva discutabil, dar să zicem.

Eu cred că trebuie studiată informatica.

Eh, aici se rupe firul. Începînd de la condițiile materiale precare cu care se confruntă acea pătură a societății, apoi faptul că informatica nu are musai legătură cu creatul de ”fichiere”, trecînd prin aspectul păgubos de a lega curicula cu situația curentă de pe piața muncii e păguboase (puii copii pe un drum care durează 12-16 ani, iar cînd ajung e posibil să nu mai găsească nimic) și ajungînd la faptul că poți ști să mînuiești un calculator, poți chiar fi un code-monkey suficient de bun încît să-ți găsești o slujbă, dar să rămîi analfabet funcțional, să n-ai concepte de bază de economie sau politică sau civică sau psihologie.

Copii nu sînt o resursă pe care comitetul central o planifică și alocă. Rolul școlii ar trebui să-i ajute să devină persoane, cetățeni. Echilibrați emoțional, cu poftă de învățare, fluizi în gîndire, cu fundamente în multiple discipline pentru a-și ști opțiunile și a putea aprofunda domeniul care le oferă cea mai multă valoare (financiară sau nu). Școala ar trebui să ofere copilului un cadru, un framework mental. Însă acum face opusul. În școală se devarsă informație pe care elevul trebuie cumva să o înmagazineze, însă e sufocat de ea neînțelegîndu-i importanța. Pentru ni se pare mai important să putem bifa în programă că după 12 ani copii noștri ies niște polimați versați atît în critică literară, cît și analiză matematică, în istorie, cît și filosofie, decît că ies niște potențiali adulți care ar fi intersați de capul lor să învețe lucrurile astea că-s interesante și frumoase și de aia sîntem oameni.

Cît despre sistemul recompensare a profesorilor, propunerea seamănă destul de mult cu No Child Left Behind din SUA, care a rezultat într-o mare de corupție și abuzuri, fără să scoată profesori mai fericiți sau elevi mai împliniți.

u-s-r / program-politic

EDUCATIA, MUNCA şi INOVATIA cei trei piloni ai unei societăţi sănătoase #8